Primăria Nucet

Oraşul Nucet are o istorie relativ scurtă, prima atestare documentară oficială având loc în 2 februarie 1956, iar apariţia pe harta ţării se datorează existenţei bogăţiilor mineraliere din zona localităţii Băiţa, actualmente componentă a Nucetului. Băiţa este atestată documentar în anul 1270, când fierul a fost primul metal care a dus la iniţierea mineritului în Munţii Bihor.

După retragerea tătarilor, în teritoriu erau târguri (opidum) şi oraşe (civitates), cuprinse în Comitatul de Bihor. În anul 1270, prin actul de danie, Domeniile Beiuşene sunt date Episcopului Ladomar Monoslav. În anul 1452, Domeniile Beiuşene intră în principatul independent al Transilvaniei, în timp ce Beiuşul este ridicat la rangul de târg (opidum).

În această perioadă s-au intensificat exploatările miniere la mina din Băiţa şi din împrejurimi. Pentru iniţierea localnicilor în minerit au fost aduşi “hospites”, germanii rudari din Transilvania, iar documentele amintesc de spălăturile de aur din Vaşcău. Pe lângă fier, la Băiţa, erau exploatate aur şi argint, după anul 1541 exploatându-se şi cupru.

La mijlocul secolului al XVII-lea se menţionează o stagnare economică, Bihorul devenind “paşalâc” sub ocupaţie turcească, minele de la Băiţa şi Vaşcău fiind ocupate.În anul 1692, odată cu ieşirea Oradiei de sub ocupaţie turcească, Curtea de la Viena a luat măsuri pentru dezvoltarea mineritului la Băiţa şi în anul 1726 sunt reluate exploatările sub monopolului statului.

La sfârşitul secolului al XIX-lea, documentele arată o stagnare a activităţii miniere la Băiţa. După anul 1900 cerinţele de bismut au favorizat reluarea activităţii miniere la Băiţa. Alături de minereul de bismut se exploatează minereul de molibden, metal solicitat de metalurgie pentru oţeluri speciale..

În anul 1951 au fost descoperite zăcăminte de minereuri rare (uraniu) în Munţii Bihor, la Băiţa de către “Expediţia numărul 3” a Ministerului Geologiei URSS. În ianuarie 1952 ia fiinţă Societatea Româno-Sovietică Kvartit, care intensifică lucrările de prospecţiuni pentru metale rare în regiune.

Până la sfârşitul celui de-al doilea război mondial, numărul salariaţilor de la exploatarea minieră Băiţa nu a depăşit cifra de 800. După sfârşitul celui de-al doilea război mondial, datorită schimbărilor interne şi internaţionale, ce au intervenit începând cu anii 1948-1950, în zonă şi-au făcut apariţia specialişti ruşi, pregătind o exploatare masivă şi intensă a zăcămintelor de la Băiţa. Societatea “SAVROM KVARTIT” lucra 24 ore din 24 cu un efectiv de 50 000-55 000 de salariaţi.

În acele condiţii problema cazării zecilor de oameni veniţi din toată ţara, cât şi din URSS, era deosebit de acută. Pentru rezolvarea acestor probleme, puţinul teren agricol de care dispuneau localnicii a fost expropriat. Pe acest teren s-au ridicat barăci, începând cu anul 1952, ca în 1956, când a fost atestat oficial ca oraş, Nucetul avea deja o populaţie de 10 000 de locuitori.

Restrângerea activităţii de exploatare, începând cu anii 1957-1958, cât şi datorită plecării din zonă a cetăţenilor sovietici repatriaţi, a dus la o depopulare a localităţii, rămânând în general o populaţie băştinaşă, cât şi unii cetăţeni stabiliţi aici şi care proveneau din localităţile limitrofe.